Brian Bilston: Menekültek

 

Nincs szükségük a segítségünkre
Így hát ne mondd nekem azt,
Ezek az elnyűtt arcok hozzád vagy hozzám is tartozhatnának
Ha az élet másként bánt volna velünk
Látnod kell azt, hogy kik is ők valójában
Kalandorok és potyázók
Csavargók és semmittevők
Bombákkal a derekukon
Torokmetszők és tolvajok
Nem, itt ők
Nem szívesen látottak
Visszamenni oda ahonnan valók
Nem lehet
Osztozni a mi eledelünkben
Osztozni a mi otthonunkban
Osztozni a mi hazánkban
Nem lehet nem
Építsünk falat hogy távoltartsuk őket
Nincs helyén azt mondani
Ők is ugyanolyanok emberek, mint mi
Egy hely csak azoké akik ott születtek
Ne légy oly ostoba és ne gondold azt, hogy
A világra másként is lehet nézni

Marton Réka Zsófia fordítása

 

A fordító megjegyzése:
Brian Bilston (ez az átlagos név nyilvánvalóan egy álnév)  szövegét érdemes tükörképszerűen olvasni, előre  is, visszafelé is: két külön értelmezés tárul így fel.

 

Milyen volt…; Mosolyálarc

 

Milyen volt…

– Juhász Gyula verse alapján –

Milyen volt szőkesége, megtudtam már,
Azt is tudom, hogy szőkék a mezők,
De egy ponton nagyon betelt a pohár,
Diagnózis: „lelki haszonlesők.”

Milyen volt szeme kékje, megtudtam már,
Majd ha kinyílnak ősszel az egek,
Nem fog érdekelni e „csodás” szempár,
Mert rájöttem, hogy őszintétlenek.

Milyen volt hangja selyme, bár ne tudnám,
De tavaszodván, ha sóhajt a rét,
Sóhajtok én is, azt megtanulván:
Ne hidd el szép szavak üzenetét!

 

Mosolyálarc

Minden a legnagyobb rendben,
Rossz állapotban a Lelkem.
Mégis azt mondja a nyelvem:
„Minden a legnagyobb rendben.”
Mert amikor felébredtem:
Mosolyálarcot felvettem.

 

(Illusztráció: René Magritte)

Bánki Éva: FĂRĂ CUVINTE

Servii au trăit pe insula aceasta dintotdeauna.
Această memorie umană, acest dintotdeauna trebuie însă tratat cu mult tact, gândi Riolda. Unii nici măcar nu-i considerau ființe umane (pe servi,) ci niste gunoaie născute din incrucisarea sedimentelor marine cu demoni si naufragiati.  Pupilele lor erau liliachii, amprenta mâinii asemănătoare unei pânze de păianjen ,  deosebindu-se de orice alte ființe umane.
Desigur ei înșiși, servii nu se considerau corcituri : ei se credeau cei mai buni, fiind convinși de faptul că insula este un dar al mării făcut cu multe mii de ani în urmă.  Cu multe mii de ani în urmă !  Ce să însemne asta ? Riolda a învățat printre normanzi că fără a scrie sau a citi  oamenii pot evoca durata de viața a trei sau patru generații, în schimb  cea a stramoșilor de cu 100 de ani mai devreme se pierde în negura timpului. Conform celor mai fiabile relatări , orice străbunic bun la ceva era un gigant și orice străbunică o zană .
Cum stăm deci la capitolul “memorie umană” ?
Cuceritorul insulei de acum 99 de ani, regele irlandez Bandemag I – conform jurnalului lui – îi numea pe servi, băstinașii insulei , câini vorbitori . Creaturi fără suflet cu un bâlbâit caraghios menite să  distreze cu agonia lor , cotropitorii irlandezi care călcau pe insulă. “Si de ce nu ?” gândi Riolda. Pe bucata asta pustie de pământ între Anglia si Norvegia nu existau nici cerbi si nici iepuri nu erau –soldații rămași în captivitatea insulei datorită vântului puternic nu puteau alunga monotonia iernii decât umblând la vânătoare. Și dacă nu erau animale sălbatice , pe cine si ce să vâneze ? Marele cuceritor a ordonat imediat ca servii, băstinasi ai insulei să nu mai poarte haine , să nu mai poată asculta nici bâlbâieli nici plescăieli, să nu mai vorbească deloc nici între ei nici cu alții , nici măcar cu copiii lor și să înfrunte frigul prin crăpăturile stâncilor și în peșteri. Dacă îndrăznesc să arunce o privire unui soldat irlandez trebuie să îngenuncheze în fața acestuia.
Bandemag I. era cunoscut în patria sa, pe tărâmurile îndepărtate ale Ulsterbiei , ca un prinț sensibil , prietenos , priceput și la poezie , care iși urmează nobilele obiceiuri.  Dar cum să se încumete un suflet frumos să-i lipsească pe alții de haine ? Să interzică printr-un ordin unic limba băstinașilor ? Să vâneze copii cu arcul si săgeata, doar ca să-și alunge plictiseala ? Motivele însă sunt ascunse cu modestie în  jurnal.  Riolda cunoștea foarte bine răspunsul: Servii aveau puține oi , iar soldații irlandezi puteau rămâne în viață doar dacă îi devorau pe acești băstinași cu pupile liliachii , și amprente ciudate.
Foaaammeeeaaaa!  Insula asta nu poate să țină mai mult de o sută –o sută cincizeci de oameni iar navigarea în timpul iernii este imposibilă datorită curenților marini . O dată cu venirea primăverii însă și a vremii blânde lui Bandemag I. nici nu-i mai venea să plece. Indrăgise stâncile asemanatoare unor uriași gârboviti , gustul de vin stricat al singurului izvor de pe insulă , arbuștii ciudați cu fructe de pădure necomestibile legănati de vânt . Pe lângă toate astea  în Ulstern la reședința tatălui său ar fi nevoit să ducă tratative interminabile cu frații și cu unchii săi pe când aici soldații îl adoră ca pe un zeu si în mod paradoxal nu numai soldații ci si servii desculți, supraviețuitori iernii.
Ce ar fi dacă chiar ei băștinasii i-ar construi castelul , dacă le-ar porunci să umble de acum încolo în patru labe cărând în spate pietrele către singurul deal de pe insulă ? Ce- ar fi dacă le-ar face câte un semn cu cuțitul copiiilor servilor ?  Dacă i-ar numerota ? Dacă le-ar interzice să meargă la malul mării ? Dacă i-ar arunca în mare pe toți bătrânii nefolositori ?
Riolda știa foarte bine că majoritatea oamenilor s-ar fi îngrozit la auzul unor asemenea dorințe și s-ar fi rugat cu disperare pentru un pic de vânt care să-i ducă în Irlanda , în Scoția , în Normandia , oriunde – printre oameni decenți , cu constiință de sine , ambițiosi. In mintea lui Bandemag I însă consumul de carne umană, ceața grea care se lăsa peste insula aveau să aducă schimbări. În momentul în care vântul s-a întors a poruncit soldaților să-i aducă biblioteca și mireasa din Ulster, si să încarce nava cu semințe , oi si unelte de zidărie pentru că aici pe bucata asta de pămant pustiu va construi capitala Vestului. Un port minunat cu o cetate a zânelor , un palat fantastic pe care să-l invidieze până si maurii ce se scaldă sub soarele strălucitor.
Visa cu ochii deschisi la lărgirea golfului , la  ridicarea unor ziduri de grosimea brațului și la ridicarea unor lei uriași de piatră la intrarea în port. El însă nu îndrăznea să părăsească insula: ca si când s-ar fi temut că în lipsa lui marea îi va lua înapoi bastionul, statuile neterminate, servii ce  alergau în pielea goală , pomii fructiferi de curând plantați.
In ciuda tuturor eforturilor însa -ceea ce reieșea cu claritate din jurnal- insula ce avea să fie reședința viitorului Imperiu Occidental, se împotrivea încăpătânată ca un bătrân nesăbuit oricărei străduințe și încercări de înfrumusețare.
Mai degrabă părea tot mai îngrozitoare, ba mai mult era mai înfricosătoare și mai groaznică decât atunci când au debarcat primii irlandezi în port.
Zidurile portului s-au dărâmat, semințele și răsadurile aduse cu greu din Irlanda au fost înghițite repede de pămantul sterp al insulei.Iernile erau tot mai lungi iar curenții marini tot mai afurisiți si de neprevăzut. Cât de multe vase sau fâcut tăndări la intrarea în port. Șapte meșteri zidari au sosit din Ulster, dar în decurs de un an toți cei șapte s-au refugiat în tările vecine ca să povestească povestile de groază despre insula nebuniei , despre servii care își idolizează cotropitorii și care aleargă despuiați. Femelele lor -după cum povestesc marinarii, conform jurnalului regelui Bandemag -nu se săturau niciodată să facă dragoste , cu mirosul lor de sânge și de ambergris l-au sedus până și pe fiul cel mic al regelui din Ulster. Nu consumau altceva decât carne crudă și când vedeau un bărbat se lăsau în genunchi și scheunau îngăduitoare. Nici masculii nu se lăsau mai prejos poftind invidioși la plăcerile femelelor se lingușeau ca niste căței pe lângă soldați.

 Riolda nici nu mai întelegea când și cum a reușit toată nebunia asta  să prindă atâta putere pe insulă.  Frumoasa Kylie, soția lui Bandemag I., la 10 luni de la ceremionia căsătoriei a murit în timpul nașterii blestemându-i pe toți cei care au adus-o pe insula asta înfricosătoare împotriva voinței sale. O altă femeie care a găsit un serv jupuit pe pragul casei , a fugit cu copilul în brațe în mare. Ecoul țipătului delirant s-a auzit timp de mai multe săptămâni în tot golful.
Minunea minunilor însă , construcția castelului era aproape de sfârsit și Bandemag I împreună cu micul său fiu s-au instalat în sala tronurilor . Ce rost avea însă să zidești pereții câtorva camere și a unor culoare suspendate într-un castel aproape gata? La întrebarea asta jurnalul nu avea niciun răspuns , Riolda bănuia că lui Bandemag îi e groaza de zgomotele nopții și de propria lui conștiință. Și asta datorită faptului că regele insulei gustase deja din toate plăcerile imaginabile iar după o vreme nu-și mai dorea să vâneze slugile dezbrăcate pe întuneric, să despice curele din spatele pruncilor , să stea în compania unor femei goale care roiesc în jurul lui țipând. S-o fi speriat de el însuși ? Sau pur și simplu nu vroia să-și crească copilul printre sclavi cu brațele smulse sau orbiți pe viu. Le-a interzis servilor pe mai departe să vorbească  și să se îmbrace dar a pus de tot capăt schingiuirilor și vânătorilor nocturne. Se străduia mai departe să susțină agricultura cu soiuri de arbori aduși din Irlanda , Anglia , Scoția, cu soiuri de plante noi pentru ca o dată pentru totdeuna să poată interzice canibalismul pe insulă. Tocmai se pregatea să plece în Northumbria după meșteri și puieti când a realizat că îi este imposibil să părăsească insula. O maree nebănuit de periculoasă, despre existența căreia marinarii nu aveau nici o bănuială îi arunca înainte și înapoi în golful plin de servi urlând.
Pe insulă an de an era tot mai frig iar pomii fructiferi plantați cu greu, înghețau din cauza vântului nemilos și mai ciudat faptul că albinele piereau în grupuri ca și când ar fi fost intoxicate de aerul de pe insulă. Pe deasupra o boală necunoscută decima oile, ca și când insula asta a victimelor si a răufăcătorilor ar fi fost menită pieirii.
Pe timpul iernii, deasupra golfului, se lăsa o ceață atât de densă încât soldații irlandezi și servii nu vedeau la un metru în fața lor, își confundau visele cu cele ale vecinilor, vocile aveau un ecou ciudat între stânci , ca și când mii și mii de oameni ar fi roit în golf.
Femeile serve rămase în viață purtau copiii soldaților irlandezi însă toate fetițele și toți băieții veneau pe lume cu pupilele liliachii. Pe eroii glorioși născuti în Ulstern nu îi interesa de fel soarta acestora.. Nu îi mai vânau pe servi . În lunile de iarnă își găseau câte o crăpătură între stânci și scheunau acolo de teamă.
Bandemag I. căzu în capcană. Întelesese încet încet că cei ce au luat parte la batjocorirea băștinașilor nu vor putea părăsi insula vii –dar nici morți . Veștile din insulă, răspândite în țările vecine au făcut ca numele regelui Bandemag și soarta cumplită a servilor să devină povești de groază cu care mamele își speriau copiii.
Noaptea își făceau apariția fantome îmbrăcate în alb, zâne sau spirite răzbunătoare provocând coșmaruri supraviețuitorilor, chinuindu-i .
În cele din urmă Bandemag I era atât de înspăimântat încât țipa cu ochii deschiși strigând-și mama. Nu mai era în stare nici să se uite la carne. Mult timp a trăit doar cu fructe de pădure și frunze până când a pierit de foame pe propria-i insulă.
Azi Riolda putea să numere pe degetele unei mâini familiile de servi de rasă pură și pe cele ce veneau de pe alte insule sau de pe continent fără să se aleagă cu ceva din moștenirea servilor.
Să-l luăm de exemplu pe soțul ei Sjon , născut în Normandia , blond cu ochii albaștri sau fiul adoptat, eliberat din Venezia, Shiobian care își închipuie că este un prinț vareg. Iar ceillalți ? Cei trei copii rămași în viață ? Kyd, Vörös Sjon și Fiona ? În ochii locuitorilor de pe tărâmuri îndepărtate ei poate erau considerați toți corcituri, purtate aici de mare. Dacă istoria ar putea fi reluată Bendemag după debarcarea lui pe insulă nu i-ar  vâna oare cu sabia și cu arcul și săgeata?
Poate oare să inceapă totul din nou ?
La numai 15 ani , întoarsă acasă din Normandia Riolda a eliberat servii , a chemat sașii din Northumbria , si s-a străduit să nu observe diferențele dintre oameni. Cu toate acestea diferențele existau pentru că ele proveneau ori din amintiri, ori di temeri, ori din voința incalculabilă a mării. Pe insulă mai rămăseseră doar trei familii care nu s-au amestecat cu străinii. Trei familii misterioase de servi , retrase la marginea asezării . Când intrau în colibă  iși aruncau jos hainele și stăteau în patru labe . Nu vorbeau între ei niciodată – respectând poruncile lui Bandemag I decedat cu mult timp în urmă , pe care îl slăveau ca pe un zeu- se făceau înțeleși prin clipiri și  grimase. Bunul si piosul Sjon le-a dat câte un nume copiilor, nume normale, cinstite, oneste, obișnuite, nume pe care mamele lor nu le-au rostit niciodată chemându-i .
Atunci cum îi chemau ? Și ce făceau în zilele ploioase fără haine, îngrămădiți unul în celălalt în colibă?
Conversau cu marea ,fără să folosească sunete ? Vorbeau unii cu alții fără fraze sau reguli. Să fie oare adevărat ce bârfesc sașii și anume că descoperiseră o limbă fără sunete și fără neînțelesuri?
Robia s-a cufundat în sufletele lor iar când se gândeau la Bandemag I acel nebun  periculos și distrugător își aminteau de el ca și când le-ar fi fost un tată binefăcător. Din spusele lui Sjon se rugau zi de zi în speranța întoarcerii , marelui tată, făcător de dreptate și eliberator.  Riolda se întreba dacă motivul pentru care servii erau mai deschiși cu soțul ei decât cu ea, nu cumva era  atracția față de bărbații blonzi cu barbă, cu o autoritate fermecătoare în ciuda faptului că ea era carne din carnea lor și sânge din sângele lor. El crescuse în Normandia la curtea domnească dar avea pupilele de aceași culoare liliachie ca și a sclavilor lui Bandemag I condamnați la anonimat. In timp ce pe ea servii deabia o suportau, pe el Sjon, născut în Normandia îl respectau ca pe un prieten. Cu ocazia unei sărbători comune de exemplu i-au dăruit cu pioșenie, o carte de magie ilustrată cu femei goale legată cu păr uman. Era chiar jurnalul regelui Bandemag I care povestea despre cucerirea insulei.
Riolda nu era în stare să citească aceste scrieri elogioase ce uneori aminteau despre cântece  irlandeze sau despre faptele eroice ale lui Eneas în căutarea patriei,  fără să tresară. Insula plină de băstinași pașnici – pe care la întoarcere Riolda a denumit-o Insula vântului de vest –și o iarnă lungă plină de renunțări în mod evident au adus la suprafață nebunia adânc ascunsă a regelui Bandemag.
Ar fi putut însă să supună Bandemag I în mod atât de rușinos locuitorii insulei dacă predispoziția noastră la umilință, cruzime și autoamăgire nu ar fi atât de adânc întipărită în inimile noastre ?
La marginea satului ținându-se și azi departe de majoritatea insulară, servii trăind într-un fel de exil voluntar, nu erau nici pe departe atât de subjugați și neînarmați. Riolda a observat că aceștia se vedeau reciproc și pe întuneric și că aveau abilitatea de a simți durerea celuilalt fără atingeri sau cuvinte.Toate mamele serve puteau prezice dacă vor avea băiat sau fată . Nici un părinte nu a trebuit niciodată să-și strige copilul, micuții știau până și în celălalt capăt al insulei că mama le-a dat ordin să vină acasă.
Simțeau cu certitudine dacă cineva stătea tăcut, întors cu fața la perete ,era pentru că il dureau dinții sau pentru că își imaginase propria moarte.
Așa ar arăta limba perfectă, fără cuvinte și fără fraze?
Mai mult de atât Sjon spune că servii nu îl venerau doar pe nebunul  rege Bandemag. Își imaginau că atunci când se culcau în coliba lor se desprinde dintre ei o figură feminină care are grijă ca apa mării să nu inunde insula. Această figură feminină semăna cu fiecare din ei și dispărea în momentul în care prima rază de soare ajungea pe insulă.
Semăna cu toți ? Servii erau greu de deosebit doar după aspect sau trăsăturile feței. Semănau unii cu alții la fel ca gemenii , născuți însă în ani diferiți. Ca și când ar fi fost ouăle de mărimi diferite ale aceeiasi găini.
Dacă știau atât de bine totul unii despre alții ar fi bine să se împrietenească cu unul din ei, , cugetă Riolda. Să învețe de la ei să le asculte opiniile.S-ar putea să fie singurii care ne pot spune cu exactitate ce s-a putut întâmpla cu Sjon de la o vreme încoace. De ce a devenit atât de melancolic, de ce nu vorbește cu noi, de ce nu-l interesează nici copiii .
De ce m-a abandonat ?

Tradus de Nagy Renáta Diána

 

 

Egy randi, ahol csak én beszélek

 

 

Nézz rám. Egy teljesen átlagos lány vagyok, átlagos élettel.
Ne, légyszi, ne kezdjük el ezt a „de hát te más vagy, mint a többi”-dumát, mert az egyetlen dolog, amiben én különböznék a többi lánytól ,az az, hogy talán én vagyok az egyetlen, aki arról próbál meg meggyőzni téged, hogy ő egy teljesen basic, semmi extra lány.
Én csak őszinte vagyok. Nem sokban különbözöm a minket körülvevőktől. „De hát, alig van, aki így sminkeli magát, meg lassan több lyuk van a füledbe, mint az ementáli sajton”, fordulhat meg néhány ember fejében, de az igazság az, hogyha még nem láttál hozzám hasonlót akkor szimplán csak az instagram teljesen másik felét szoktad követni. Ahonnan én jövök, ott minden második így néz ki. Na, de nem vagyok egy influenszer, én nem szeretnék csak a külsőségekre fókuszálni, mert sajnos – vagy nem sajnos – a külső mindig változik, a sugar daddyjaid ízlésétől függően.
Tehát, tisztáztuk, hogy kívülről nem vagyok átlagon felüli, viszont belülről… SEM. Tegyük fel, hogy megfogott téged a külsőm, az, hogy így öltözködöm, nyilván nem magam miatt, hanem csak és kizárólag azért, hogy személy szerint téged, te isten által kézzel faragott, velejéig férfit lenyűgözzelek. Miután a ruháim – khm, a fenekem – fürkészése után felpillantottál az arcomra – khm, a melleimre – akkor váltam érdekessé a számodra, hisz nem a megszokott instagram modell arca nézett veled szembe – amiről btw elmondjam, hogy nem is létezik a photoshop és a facetune kapuin kívül, vagy még ne legyek az a „tipikus feminista ribanc”?

Még mindig csak nézel, szóval akkor beszélek a külsőmről először.
Na, a ruháimat, amik takarják forró, érintésedre szomjazó testem, valójában az astóriás turiból kapartam magamra. Úgy bizony, most figyelj, kemény 655 forintért. Olcsóbb az egész outfitem, mint az órád, amit amúgy fordítva vettél fel, gondolom, mert csak így látszik a rolexed koronája. Ja, hogy a többi lány igen is igényes, mert költ magára, és még a pizsamája ára is legalább 5 számjegyű, és most ezzel ellent mondtam saját magamnak, mert más vagyok, mint a többi? Oh, aranyos. Mutass nekem egy olyan lányt, aki hozzám hasonló anyagi helyzetben van – tehát még sajnos nem tudta pénzzé tenni a lábfejéről készült képeket –, és NEM dobban fel a szíve, amikor a kinézett pulcsija 50%al le van értékelve. Nem, majd még hülye lesz és oda megy ordítani a managerrel, hogy de ő ezt eredeti áron akarja megvenni, mi?
Térjünk át a sminkre. Nagyon fürkészed a szemeimet, és óh istenem hányszor, de hányszor kívánom azt, hogy ilyenkor magadban megdicsért a blendingelős technikámat és azon gondolkozz, hogy hogy tudtam ilyen egyenes vonalat húzni, plusz ilyen színeket összeválogatni, amik ennyire kiemelik a szemem színét – de… meg se kell kérdeznem, tudom mire gondolsz. Arra próbálsz rájönni, hogy hol láttál te ehhez hasonló sminket. Hadd segítsek. Valószínűleg ma reggel, mikor az inkognitómódot nem arra használtad, hogy sunyiba édesanyád névnapjára ajándékot nézegess. Bizony ám, a felnőtt videókban szereplő nőtársaimra emlékeztetlek, és most megpróbálod elképzelni, hogy én, hogy nézhetnék ki lefolyt sminkkel az arcomon. Megsúgom, jól. A napközben random rám jövő sírógörcsös idegösszeroppanásaim bizonyíthatják is.
De, mint mondtam, én a belsőt jobban értékelem. Ezért is ültem le veled kávézni, annak ellenére, hogy így nézel ki. Lássuk csak… Azt hiszed, hogy a számodra ismeretlen külső biztos valami újat, izgalmasat takar. Huh. Nem. Vegyük sorra, mi a közös azokban a “tipik csajokban” és bennem. Féltékenyek – ha nincs bizalom, pipa; Hisztiznek – ha nem rájuk figyelsz, hiába kérték, hogy hallgasd meg őket, pipa; Imádják a plüssállatokat, utálják a pókokat, és 2x annyit esznek, mint amennyit „illene”,…. pipa, pipa, pipa. Dühösek, ha menstruálnak, szomorúak, ha – várj, mi az? Mitől rázkódtál össze? A menstruáció szótól? Ne haragudj már, de ez egy természetes dolog, olyan, mint a vécézés, és ha te el tudsz büszkélkedni, sőt, igazi legendává válni a székleted méretével, akkor hadd ne érezzem már magam szarul amikor meglátsz egy tampont a táskámban. Mit gondolsz, honnan jönnek ezek elő? Varázslatosan ott teremnek, ahogy a mobilodon a volt barátnőd „akkor este tali?” üzenete?
Elfelejtettem mit akartam még mondani, de a lényeget remélem sikerült megérteni. Nem? Na akkor figyelj az a csodálatos lány, akiről Amy Dunne is beszélt a Holtodiglanban, aki annyira szereti a férfias hobbijaidat, amennyire te, aki nyitott a legújabb undorító pornótrendekre, aki sosem lesz mérges rád, aki mindig kipihent, akin sosincs egy darab szőr se a szempilláitól lefelé, akinek sosem fáj a feje és akivel bármit, bármikor megtehetsz: nem létezik.
Sokan talán megpróbálnak ilyenné válni, de az a próbálkozás pontosan azzal ér fel, amikor a hozzád hasonlóak esküdöznek a harmadik félrekúrás után, hogy „megváltoznak”. Nem tart örökké.
Tehát belülről is olyan vagyok, mint a többi. És jó lenne, ha ezt a következő áldozatodnál is észben tartanád, és nem szólnád le például a hobbiját, csak azért mert te túl átlagosnak találod. Szegény lány még abba is hagyná, mert te azt mondtad neki, hogy ő végre más mint a többi, szerencsétlen meg kényszert érez, hogy ezt a képet fenntartsa. Szóval, nem csinál semmi olyat, amit a többiek, nem úgy viselkedik mint a többiek, de mind hiába mert amikor 3 hónap múlva egy kifejezéstelen szexrobotként ül melletted, úgyis kidobod, mert „há nemtom, ráuntam”.

Nem tudsz megszólalni? Nem is baj. Úgyis rég szerettem volna már egy olyan randit, ahol csak én beszélek.

 

 

Charles Bukowski: Loccsanás

Illúzió, hogy te egyszerűen
csak egy verset olvasol.
A valóság az, hogy ez
több, mint egy
vers.
Ez a koldus kése.
Ez tulipán.
Ez egy katona masírozása
Madridon keresztül.
Ez te vagy a
halálos ágyadon.
Ez Li Paj a föld alatt
nevetve.
ez nem egy átkozott
vers.
Ez egy alvó ló
Egy pillangó az
agyadban.
Ez az ördög
Cirkusza.
Nem egy lapon olvasod
ezt.
a lap olvas
téged.
Érzed?
Olyan, mint egy kobra.
Egy éhes sas
A szobában körözve.

Mussó Erika fordítása

 

fáradtan fogok hazatérni

 

kollázs Tandori Dezső Sár és vér és játék c. könyvéből

salátát két helyen is vettem
döbbenten hallgattam végig
hogy nagyjából minden saláta más
a fejes saláta állítólag lélektől lélekig
és az ember nem veszíti el a fejét
már negyvenkét éve élek úgy
hogy az életemet szétpofázom
mutattam merre vannak a mi ablakaink
és hogy milyen fáradtan fogok hazatérni
azzal a rengeteg salátával
a rongyos szélű lukas közepű szőnyegekhez
tényleg még meg kell nézni a függeléket
egy fehér konyhai ülőkén üldögélve
a kurva életbe miért kell kiszedni
mindenből és mindenkiből mindent
akár elhunytból a szerveket
végeredményben nincs végeredmény
csak nyomok vannak amelyek kihűltek
szak- és általános tárgyfelfogás
itt az írógép fennakadt áramszünet miatt
ez korrekt pontos beszéd
korrekt és pontos elakadás
a dél és a délután nyomasztó
de reggel két helyen is vettem salátát
elborítottak a zöldfélék műanyag zsákjai
a mi ablakainkat mutattam hogy merre vannak
és hogyha fáradtan hazatértem
lerámoljuk majd a régi kis polcot
és ügyelünk hogy ne legyen huzat
de nem lehet jobb
soha semmi se lesz jobb
(nem akarok rímelni dehogy)
és nem akarom megszerezni rövid
ámde eredményes küzdelem során a vázát
a futónövényeket a cserepet
a könyv mégis visszakanyarodott ahhoz
hogy két helyen is vettem salátát
jobb tenyeremet a bal tenyerembe vettem
mintha lassan málna az idő
mintha lassan minden mállana
a szőnyegek széle elrongyolódik
közepük kilukad
azt hiszem fáradtan fogok hazatérni

 

(Illusztráció: Robert Papp: Lettuce (2012))

Irodalmi és Társadalmi Portál

make up wisuda jogja make up artist jogja make up artist yogyakarta mua jogja murah mua wisuda jogja make up pengantin jogja mutiara make up jogja make up wisuda jogja murah make up jogja putri rekomendasi make up wisuda jogja make up pengantin jogja putri sekolah make up jogja make up class di jogja make up murah jogja mua di jogja mua jogja bagus make up paes ageng jogja salon make up wisuda jogja salon wisuda jogja make up wisuda wardah jogja salon make up jogja mua jogja terbaik make up wisuda jogja bagus make up wisuda berjilbab di jogja
ujnautilus.info